Obiceiuri și tradiții ale nunții

Nunta este legătura sacră care stă la baza dezvotării civilizațiilor și, totodată, cea mai interesantă tradiție de familie, în toate culturile și religiile din întreaga lume. O nuntă presupune obiceiuri diferite, pentru diverse naționalităti, care pot varia de la caz la caz in funcție de natura sa: religioasă, economică, legislativă sau tradiția regiunii, în care are loc aceasta.

În Moldova, de exemplu, tradiția întregului proces care presupune o nuntă este în conformitate cu credința formată de-a lungul timpului, că o persoană, care nu a reușit să construiască o casă de piatră, să crească copii deștepți și harnici, să sape o fântână cu apă dulce și să planteze un copac roditor, nu a reușit în viață. Aceasta explică frumusețea caselor din Moldova, abundența vegetației și numărul mare de fântâni ce se găsesc in țară. Ritualurile populare moldovenești sunt realizate cu țelul de a aduce fericire, prosperitate, integrare socială și fecunditate pentru cuplul familial de tineri. Aceste ritualuri variază de la regiune la regiune in unele elemente, dar in majoritatea sa ele sunt similare.

Nunta tradițională este bogată în puternice elemente morale chiar și in lumea contemporană a sec. XXI. Întregul ciclu de nuntă începe cu tradiționala cerere in căsătorie, care în mare parte și-a păstrat actualitatea și presupune ca viitorul mire singur, sau împreună cu o rudă de a sa, să se adreseze către tânară și, după caz, către tatăl ei și să o ceară de nevastă. Respectiv să primească acordul și binecuvântarea familiei acesteia, de a o lua de soție. Iar în cazul în care atât tânara, cit și tatăl acesteia sunt de acord cu cererea tânarului, atunci se purcede la etapa următoare: logodna- eveniment la care sunt anunțate rudele și prietenii despre bucuria tinerilor. În unele cazuri cererea în căsătorie și logodna au loc simultan.

Un moment la fel de important este și învoiala. Aceasta e baza viitoarei familii, deoarece in această etapă sunt aleși nașii, părinții spirituali ai tinerilor, când și se stabilește data nunții. În trecut, nunta se organiza de obicei în decurs de 3-4 săptămâni de la logodnă. Deja împreună cu viitorii nași, se stabilesc mai multe nuanțe ale nunții. În ziua de azi aceste pregătiri sunt mai numeroase, astea implică alegerea sălii de nuntă, rochiei de mireasă și a costumului mirelui, automobilelor, invitațiilor la nuntă, buchetului miresei și multe altele.

Pe timpuri, invitația la nuntă era o ceremonie în sine, care presupunea ca tinerii împreună cu nașii și cu vornicelul se duceau pe la casele invitaților cu „plosca” de vin, le urau sănătate și îi invitau la nuntă. Actualmente obiceiul invitației rareori este respectat, astfel că invitațiile se fac in baza unor ilustrații imprimate cu mesajul tinerilor, iar apoi sunt remise în plic către invitați.

Portul tradițional de nuntă care este plin de simbolism prin felul de a demonstra puritatea tinerilor și respectul față de strămoși s-a pierdut în istorie și doar ocazional ne bucură cu aparițiile sale. Rochia modernă a luat locul iei albe, fustei, șorțului alb, centurii roșii la talie, ilicului din piele și a elemetelor croșetate sau țesute manual. Veșmintele mirelui au trecut și ele prin încercările timpului, ia de cânepă cu pantaloni largi, ilicul țesut și pălăria au fost înlocuite cu cămașă de bumbac, costum din două sau trei piese și cravată. Tradițional, alaiul de nuntă mergea pe jos fiind însoțit de lăutari care pe întreg traseul dădeau o notă de veselie evenimentului, iar trecătorii îi felicitau pe tineri, ieșindu-le în cale cu plinul. Alaiul modern, însă, se deplasează cu ajutorul mașinilor de lux, iar lăutarii nu își mai au locul în acestea, în schimb se pot găsi cameramani și fotografi, care îi insoțesc pe miri pretutindeni.

virtualtur.md

Până in secolul XIX doar biserica oficia căsătoriile, în rare cazuri existau excepții când o nuntă era oficiată de persoane cu statut înalt în țară. În prezent oficierea căsătoriei la oficiul stării civile a devenit la început o cutumă care mai târziu s-a transformat într-o normă de drept cu frumoase obiceiuri: semnarea în registrul de stat, primul act oficial al cuplului, primul sărut, primul toast cu cupe de șampanie, ploaia de confetti sau a boabelor de grâu și orez la ieșire. Ceremonia religioasă, cununia, nu a suferit modificări odată cu trecerea anilor, riturile bisericesti fiind conservate de secole, păstrând taina cununiei conform scripturilor și cărților bisericești. Unele din cele mai emoționante momente sunt în timpul slujbei de cununie, și anume momentul în care tinerii, nașii și părinții conștientizează că realizează în fața altarului și a Domnului o legătură duhovnicească și primesc binecuvântarea Preotului și a bisericii pentru tot restul vieții.

După ceremonia de la biserică, pe timpuri, tinerii mergeau la casa soțului, unde, fie în casa mare, fie în cortul amenajat în curte se juca nunta. Deși nuntașii erau așezați pe laițe, bucatele culinare erau dintre cele obișnuite, vinul - din beciul gospodarului, iar muzica adesea era o tobă și o vioară, ei aveau parte de o primire caldă și nici nu se așteptau la mai mult. Atmosfera nunții o creau chiar nuntașii, care se implicau trup și suflet și aveau obiceiul să cânte cu toții, să încingă dansuri ritmate ale horelor sau „învârtitelor”.

Actualmente petrecerile au loc în restaurante sau săli de festivități cu scaune și mese frumos împodobite, meniuri și băuturi selecte, orchestre de lăutari, interpreți profesioniști sau chiar DJ care mixează muzica. Astfel, nuntașul modern și-a pierdut din implicarea de pe timpuri, devenind în esență spectator la petrecere. În timpul nunții mai multe tradiții au rămas actuale, una din ele fiind „plecăciunea” în fața părinților pentru a arăta respectul și recunoștința către aceștia. Ea cuprinde în sine clipe emoționante pentru ambele generații, tinerii au ocazia să-și ceară iertare pentru toate erorile și, totodată, să obțină binecuvântarea lor deja ca o familie.

virtualtur.md

Și în trecut și în prezent, nunta ține până în zorii zilei, fiecare dintre timpuri având un punct comun, „Dezbrăcatul miresei”. Tânăra primește acest moment cu o deosebită mișcare sufletească, întelegând că deja a devenit o femeie, o gospodină, soție. Odinioară, acest obicei era plin de cadouri, care le-ar putea prinde bine tinerilor în viitoarea lor gospodărie, mai nou - bancnotele de bani înlocuiesc cadourile, iar nunta culminează cu o tortă pentru a îndulci viața tânarului cuplu și papilele gustative ale invitaților.

Altădată mireasa păstra buchetelul sau coronița de flori, considerând ca dacă acesta e păstrat, atunci în căminul familial se păstrează dragostea și întelegerea. Acum, însă, buchetul miresei e aruncat către domnișoarele de onoare, astfel prezicându-se următoarea mireasă.

Acestea sunt doar unele exemple ale elementelor tradiționale care constituie acest act ceremonial sacru. Multe sunt încă păstrate și în aceste zile, în timp ce altele se pierd din nou în istorie.

Cu stimă și respect, Administrația site-ului.

Reîntoarcere la pagina cu articole